Un programator a clonat șapte aplicații Adobe cu Claude. „Software is over”?

La finalul lui septembrie, un programator a publicat pe GitHub șapte aplicații care imită cele mai cunoscute programe Adobe: Photoshop, Illustrator, Premiere, Lightroom, After Effects, InDesign și Acrobat. Sunt gratuite, open-source și construite cu ajutorul lui Claude, modelul de AI al Anthropic. Concluzia autorului, poate un pic prea entuziastă: „Software is over”.

Ce este ArtCraft

Proiectul se numește ArtCraft, iar autorul lui este Brandon Thomas. Aplicațiile au nume ușor de ghicit: PhotoCraft, VectorCraft, FilmCraft, LightCraft, EffectCraft, DesignCraft și PrintCraft. Toate sunt scrise de la zero în Rust, un limbaj de programare modern, au versiuni care rulează direct în browser și reproduc îndeaproape interfața Adobe.

Thomas spune că le-a construit cu Claude Opus 5.5, printr-o abordare „clean-room”: refaci funcționalitatea unui program fără să copiezi codul original. Metoda nu e nouă. Tot așa s-au scris, în anii ’80, BIOS-urile care au deschis drumul PC-urilor compatibile IBM.

De ce a făcut-o

Motivul declarat: s-a săturat de abonamentele scumpe ale Adobe. Îl cred.

Planul „anual, plătit lunar” îți arată un preț pe lună, dar angajamentul e pe un an. În condițiile pentru SUA, dacă anulezi după primele 14 zile, plătești o taxă de 50% din valoarea lunilor rămase. În 2024, Departamentul de Justiție al SUA, la sesizarea FTC, a dat Adobe în judecată pentru presupusa ascundere a acestei taxe și pentru obstacolele puse la anulare.

Hype-ul și realitatea

Luate la bani mărunți, aplicațiile au încă lipsuri serioase. Chiar autorul le numește „super early alpha”. PhotoCraft, clona de Photoshop, are toate cele 625 de comenzi din meniu legate la ceva funcțional, dar propriul banner avertizează că nu e pregătită pentru lucrul profesional de zi cu zi. Primii testeri au găsit deja destule lucruri care lipsesc, iar promisiunea de paritate cu Adobe a alunecat repede de la „într-o lună” la „luni, nu ani”.

Și totuși, PhotoCraft a adunat aproape 7.000 de stele pe GitHub într-o singură săptămână. Oamenii nu aplaudă un produs terminat. Aplaudă o posibilitate.

Cele patru șanțuri ale Adobe

În business, „moat” înseamnă șanțul cu apă din jurul cetății: avantajul care te apără de concurenți. Adobe și-a săpat, în peste 30 de ani, patru astfel de șanțuri:

• Costul de a scrie codul. Decenii de muncă a mii de ingineri. Înainte de AI, ideea de a reface Photoshop de unul singur părea o nebunie. Darămite încă șase aplicații pe lângă el.
• Formatele de fișier. PDF e de mult un standard deschis, dar un PSD cu sute de straturi, smart objects și efecte, un fișier AI sau unul INDD trebuie să se deschidă identic, până la ultimul pixel. De asta depind ani de proiecte și fișiere primite de la clienți.
• Obișnuința. O generație de designeri români a învățat Photoshop de pe un kit piratat, luat de pe DC++ sau de pe torrente. Scurtăturile au rămas în degete, reflexele în cap. Asta nu se schimbă peste noapte.
• Ecosistemul. Plugin-uri, fonturi, imagini stock, cloud, colaborare și contracte enterprise cu agențiile. O lume întreagă construită în jurul aplicațiilor.

AI-ul umple cu nisip primul șanț. Ce cerea sute de ingineri și ani de muncă poate fi atacat acum de câțiva oameni, în câteva luni, cu experiență și o factură serioasă la tokeni. Până la aceeași fiabilitate mai e drum lung, dar costul de a intra în joc s-a prăbușit.

Celelalte trei șanțuri rezistă deocamdată. Numai că, fără primul, devin ținte. Dacă interfața îți e familiară, fișierul PSD se deschide corect și îți poți termina treaba, varianta gratuită devine foarte tentantă.

Cei mai mulți nici nu folosesc toate funcțiile Photoshop pentru care plătesc abonamentul. Iar o alternativă nu trebuie să le reproducă pe toate ca să le fie suficientă.

Aici începe problema pentru orice software scump, vândut cu abonament: cât din preț plătești pentru valoarea de azi și cât pentru faptul că, până ieri, era prea greu să apară o alternativă?

Ce înseamnă pentru România

Sigur, Adobe nu dispare luna viitoare. Clonele ArtCraft se pot împotmoli în probleme tehnice, în compatibilitate sau la primul proces: o interfață copiată aproape la indigo e un teren juridic mult mai alunecos decât un cod rescris de la zero. Iar o bună parte din software-ul enterprise construit în România are integrări și reguli de business mult mai greu de reprodus decât o interfață.

Dar întrebarea ne privește direct. Sectorul IT&C aduce în jur de 6–7% din PIB-ul României, iar o parte importantă din el înseamnă cod scris pentru produsele altora. Când codul se ieftinește, valoarea se mută spre ce se copiază greu: cunoașterea domeniului, relația cu clientul, datele și încrederea.

Nici acestea nu au garanție pe viață. Pe măsură ce cunoștințele și procesele unei firme ajung în instrumente AI, avantajul se subțiază. Iar acolo unde aceleași informații ajung și în antrenarea modelelor, ritmul crește.

„Software is over” e probabil o concluzie grăbită. Dar craca pe care stau confortabil multe companii a început să scârțâie. Întrebarea pentru o firmă de software nu mai e „cât de bine scriem cod?”, ci „ce știm noi și nu știe încă un model?”.